duminică, 5 aprilie 2009

Sistemul "Cartilor false" din CIA


Cu ajutorul Biroului de Securitate al CIA, James Angleton a introdus in cadrul Agentiei un asa-numit sistem de "carti de joc false", destinate anume Diviziei Blocul Sovietic pentru a verifica afirmatiile lui Anatoli Golitin privind infiltrarea sovietica.
Acest sistem al "cartilor de joc false" urma sa joace in contrainformatii acelasi rol ca testul cu bariu in medicina. Se punea in circulatie o informatie secreta, a carei circulatie era monitorizata pentru a descoperi punctul in care aceasta "se scurgea" in exterior.
De pilda, una dintre aceste "carti de joc false" (le-am putea numi si "piste false") indica data si locul unui prim contact dintre un agent CIA si un diplomat sovietic, aflat in post la Ottawz (Canada). Cu exceptia Diviziei Blocul Sovietic, nimeni din CIA nu mai era la curent cu informatia care, bineinteles, era pur fictiva, fabricata de James Angleton. O echipa de supraveghere a Biroului de Securitate din CIA s-a deplasat la locul intalnirii, unde a putut remarca rapid prezenta discreta si bine deghizata a catorva ofiteri KGB. "Cartea de joc falsa" ajunsese in mana KGB. Deci informatia lui Anatoli Golitin se confirma: Divizia Blocul Sovietic a CIA era infiltrata de "cartite" kaghebiste, care lasau sa "se scurga" informatii secrete spre Moscova.
Dupa cateva operatiuni de acest gen si procedand prin eliminare, James Angleton si Divizia Contrainformatii din CIA, impreuna cu cei din Birou de Securitate, au identificat mai multi ofiteri CIA insarcinati cu recrutarea de Redtops (denumirea codificata a CIA pentru nomenclatura comunista si ofiterii serviciilor secrete est-europene), asupra carora planau cele mai mari dubii, fara sa poata fi totusi individualizat unul sau altul din acest grup. De aici, James Angleton a tras concluzia ca in Divizia Blocul Sovietic a CIA existau cel putin cateva "cartite" bine infiltrate, ceea ce confirma acuzatiile lui Anatoli Golitin.
Reactia KGB
Foarte interesanta a fost pentru James Angleton, in cadrul operatiunilor de tip "cartile false de joc", si o alta constatare: din momentul cand o "carte falsa" era aruncata in joc, Moscova intra in posesia ei in decurs de doar doua, trei zile! Se constatase, de altfel, ca insusi Nosenko isi "regla" declaratiile date in cursul "debriefing"-urilor (interogatoriilor) la care era supus cam la doua-trei zile, ceea ce presupunea ca Moscova era la curent in permanenta cu felul in care Divizia Blocul Sovietic evalua "marturiile" falsului transfug si ii "corecta" declaratiile ulterioare, prin "cartitele" infiltrate, in functie de evaluarile americane.
La doua-trei zile, nu se stia cum, Nosenko aducea precizari suplimentare exact acolo unde anchetatorii americani aveau dubii ori deschidea el insusi noi piste de investigatie, acolo unde anchetatorii americani abia schitau vreo intentie. Era clar: prin "cartitele" sale din Divizia Blocul Sovietic, KGB monitoriza si manipula permanent, de la distanta, interogatoriul falsului transfug Nosenko, tocmai pentru a-l acredita in ochii americanilor.
Pentru James Angleton, celebrul vanator de "cartite" KGB, era o concluzie neasteptata si amara, dupa o viata petrecuta in contrainformatiile americane. Era foarte probabil ca unele "cartite" sa fi fost recrutate si infiltrate de catre sovietici inca din 1947, anul infiintarii CIA. Daca nu cumva chiar din anii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand SUA si presedintele Roosevelt ajutasera atat de mult URSS in efortul militar contra Germaniei!
Primele banuieli s-au fixat asupra lui David Murphy, seful Diviziei Blocul Sovietic, dar, dupa mutarea acestuia in post la Paris, a fost randul lui Peter Bagley (contactul lui Nonsenko de la Geneva) sa intre in vizorul lui James Angleton. Alti cinci ofiteri ai Diviziei Blocul Sovietic, intrati in atentie, au fost "rotiti" din post si totusi "scurgerile" de informatii secrete spre KGB continuau.
Scandal in interiorul CIA
Cazul Philby, prietenul britanic al lui James Angleton, aparea acum drept varful unui aisberg ale carui dimensiuni ascunse pareau greu de evaluat. In 1967, Angleton a mers pana acolo incat i-a cerut directorului CIA, Richard Helms, sa interzica accesul Diviziei Blocul Sovietic la informatiile strategice ale Agentiei. Evident, Divizia Blocul Sovietic a contraatacat, declarandu-se astfel cel mai grav "razboi intern" din cadrul CIA, lucru nedorit bineinteles, de James Angleton, dar urmarit si alimentat prompt de KGB.
In anul urmator, 1968 - an critic pentru USA, dat fiind razboiul din Vietnam si miscarile studentesti de stanga - "razboiul intern" din cadrul CIA dintre Divizia Blocul Sovietic si Divizia Contrainformatii, careia i se alaturase si Biroul de Securitate, transformase Agentia, potrivit lui Richard Helms, intr-o "casa divizata contra ei insasi". Activitatea Diviziei Blocul Sovietic era, practic, paralizata in 1968 de gravele acuzatii aduse de James Angleton, Anatoli Golitin, Divizia Contrainformatii si Biroul de Securitate al CIA.
KGB isi vedea astfel visul cu ochii: neutralizarea inamicului sau direct din CIA - Divizia Blocul Sovietic - prin actiunea altor divizii si servicii din CIA! La randul sau, FBI rupsese orice legaturi, pe linie de informatii secrete cu caracter strategic, cu diviziile CIA. Mai mult: razboiul intern din CIA a traversat Oceanul! In MI 5 (Military Intelligence 5) britanic, subalternii isi banuiau acum directorul ca este si el o "cartita" sovietica. Serviciile secrete franceze, italiene, vest-germane si olandeze au contactat si ele "maladia cartitelor KGB", dupa modelul CIA si MI 5, cu consecintele interne de rigoare.
La toate aceste seisme interne, care zdruncinau, rand pe rand, serviciile secrete occidentale, KGB privea, fireste, plin de satisfactie. Razboiul "cartitelor" incepea sa creeze cea mai mare criza postbelica din interiorul serviciilor secrete occidentale. Nimeni nu mai avea incredere in nimeni. Peste tot se vedeau doar "cartite", "agenti dubli" sau "provocatori" ai KGB. In sanul CIA, insa, amenintate cu com promiterea, celelalte divizii s-au unit cu Blocul Sovietic pentru a-l elimina pe incomodul James Angleton si pentru a interzice procedurile de verificare tip "cartile de joc false". Cum marturiile lui Anatoli Golitin il vizau chiar si pe Henry Kissinger, denuntat ca vechi "agent de influenta" al Kremlinului, nu e de mirare ca James Angleton a ramas, treptat, singur si tot mai izolat.
Cum Nixon si Kissinger duceau o politica activa de intelegeri cu sovieticii (care avea sa conduca la dezastruosul Tratat Salt 1), precum si cu Vietnamul de Nord (comunist), James Angleton a devenit brusc un "paria" in CIA. El va fi indepartat in 1974, sub pretextul de a fi fost prea "apropiat" de Mossad. Nonsenko, "falsul transfug" al KGB, va fi - la fel de subit - reabilitat si va deveni chiar consilier CIA in problemele KGB. Directorul FBI, Edgar Hoover, il va califica pe Anatoli Golitin - ale carui informatii se dovedisera riguros exacte - drept "paranoic", ba chiar agent provocator al KGB, trimis probabil sa vare zazania in CIA.



Un comentariu:

Cristian Lisandru spunea...

Excelente informaţiile, ca de fiecare dată...

Steag de luptă

Steag de luptă