duminică, 26 aprilie 2009

Români. 46 de ani de la moartea lui Vasile Voiculescu


Astăzi se împlinesc 46 de ani de la moartea medicului, poetului, prozatorului şi dramaturgului român Vasile Voiculescu.
puteţi citi câte ceva aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu


Lostrita de Vasile Voiculescu Lostrita de Vasile Voiculescu silviuq12 Aceasta este toata opera " Lostrita " de Vasile Voiculescu
vasile voiculescu - varsta de fier vasile voiculescu - varsta de fier Deak Zsolt
În grădina Ghetsemani 

Iisus lupta cu soarta şi nu primea paharul...
Căzut pe brânci în iarbă, se-mpotrivea îtruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mâna nendurată, ţinând grozava cupă,
Se coboară-miindu-l şi i-o ducea la gură...
Şi-o sete uriaşă stă sufletul să-i rupă...
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă...
Dar fălcile-nclestându-şi, cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă!

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă...
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roate dupa pradă.

Grai valah 

Grai tamâiat, cătuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.

Umblă singur pe munţi de sare,
Vânt bătrân cu miere-n spinare.

Serpi de răcoare verde-n pârâie,
Cărări de bucium lung te stretaie.

Granguri de aur boabele-ţi ciugul',
Seşul ţi-l ară dorul cu plugul.

Calc des cu sufletul arsu-ţi coclaur,
Din fund oftează srămoşii de aur.

De piscul tău, unde se-mbină
Pale de nori cu limbi de lumină,

Buzele-mi razăm fremătătoare,
Slavit pristol de piatră şi floare.

Doamne 

În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare.
Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzîie:
Zbucneşte afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopţii cu cozile-n stele.
...Scuturaţi-mă vânturi mladii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vamile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, pâna la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea căzută din împărăţie
A vazut Cerul şi a sărutat Lumina.

Trec vremile 

Trec vremile... ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală...
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.

Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă... şi se suie!

Înviere

Zăceau în noi vechi stavili de păcat
Ne ocoleau din Ceruri mesagerii…
Dar Domnul a venit, le-a spulberat:
Trec libere-n noi căile-nvierii.
Pândeşte suflete, ia-ţi straie noi,
Cămările găteşte-ţi: poate iată-L:
E drumul Său Hristos acum prin noi,
Prin om El suie-nvingător, la Tatăl.
Nu-i scapă colţ neluminat, pustiu, 
El, fulger, cercetează pe
oricine, 
Aţin-te clipa mare cât eşti viu,
De-i place îşi face un popas în tine,
Şi-n volbura-I de slăvi te ia cu Sine…

Niciun comentariu:

Steag de luptă

Steag de luptă