vineri, 27 martie 2009

SPIONII SI TRADATORII care bantuie Romania. TriGranitul Popoviciu-Budapesta-Rotschild. Realitatea TV a uitat sa citeze sursa: Ziarul Tricolorul

Am descoperit cu surprindere ca toate informatiile vehiculate astazi pe televiziunile de stiri, si inclusiv la Realitatea TV, unde le-am auzit prima oara, provin din ziarul Tricolorul de astazi. Corect ar fi fost, totusi, sa se citeze sursa. Iata articolul cu pricina:

SPIONI ŞI MAFIOŢI

Din analiza informaţiilor existente au rezultat următoarele aspecte de interes operativ: Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti: Trigranit - reprezentată de fostul ambasador la Londra Dan Ghibernea (despre care în medii avizate se afirmă că este încă ofiţer activ) - şi „Popoviciu-Badea“, controlată de foştii gineri ai lui Ion Dincă, fostul prim-vicepremier al regimului ceauşist. Soţiile celor doi (în cazul lui Nicolae Badea, fosta) investitori giganţi în imobiliare au activat în contraspionaj, cu grade de căpitani. Doina Nadia Popoviciu, căpitan (r) contraspionaj, este fiica lui Ion Dincă „Te-leagă“ şi soţia magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcţia a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj, fiind specializată în dialecte arabe. Liliana Badea, căpitan (r) contraspionaj, a fost soţia lui Nicolae Badea, preşedintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“. A predat la Şcoala de Ofiţeri de Securitate Băneasa, de asemenea specializată în dialecte arabe.
Dan Marcel Ghibernea, despre care surse din SIE susţin că e spion activ, a fost semnalat drept ofiţer CIE, deconspirat de către Mircea Răceanu. Tatăl său a activat în DIE. În 1991, Doina şi „Puiu“ Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana şi Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu şi soţia sa primesc cetăţenie americană. Oficial, Doina, fost ofiţer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey. Întorşi în ţară în anii ’90, cei doi cumnaţi „Puiu“ Popoviciu şi Nicolae Badea au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS“. Acum, Popoviciu controlează, prin interpuşi şi firme off-shore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăţi de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Mioriţa şi Comaliment, trecîndu-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceauşes cu. Din umbră, Popoviciu deţine participaţii şi în Hotelul Howard Johnson, Restaurantul Casa Doina şi fast foodurile Pizza Hut şi KFC. Dar piesa lui de rezistenţă este „Proiectul Băneasa“: un mini-oraş întins pe 221 ha în nordul Capitalei. Divorţat recent de soţia-ofiţer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra Clubului Dinamo şi a restaurantelor Pizza Hut şi KFC.
TriGranit Development Corporation, o multinaţională care investeşte miliarde de euro în proiecte imobiliare din centrul şi din estul Europei, a luat fiinţă în 1997 la Budapesta. Acţionar majoritar e Şandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro). În trecut, Demian a lucrat în comerţul cooperatist comunist de la Budapesta. Ceilalţi cofondatori sînt Lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia şi SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation - companie canadiană auriferă), Şandor Csanyi (preşedintele OTP Bank - cea mai mare bancă maghiară).
Afaceristul Arpad Paszkany - patronul CFR Cluj - joacă rolul de „cercetaş“ al TriGranit în România: identifică oportunităţi şi obţine informaţii de la administraţia locală. În prezent, TriGranit dezvoltă 30 de proiecte în 11 ţări, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sînt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) şi în România, prin proiectul rezidenţial „Esplanada“ (costă 1 miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare).
Investiţia va fi gestionată prin TriGranit Development România.
Managerul de ţară al acestei filiale e Dan Marcel Ghibernea, fost ambasador la Londra. „N-are relevanţă cine m-a introdus. E normal, nu poţi să vii cîine surd la vînătoare, e nevoie de un om de legătură“, afirmă Ghibernea. Încă din anii ’80, acesta a lucrat pe Relaţii Externe, iar după evenimentele din decembrie 1989 a fost deputat PDSR (actual PSD). În 2000, este „uns“ director al postului de radio Europa FM, apoi în 2001, ambasador la Londra. Primul care i-a pus lui Ghibernea eticheta de apropiat al Securităţii a fost Mircea Răceanu, în cartea sa, „Infern 89“, publicată în 2000. Înainte de decembrie 1989 Răceanu a activat ca diplomat în SUA, dar a fost arestat în ianuarie 1989, acuzat de spionaj în favoarea SUA. Convinşi că urma să-şi petreacă restul zilelor în carceră, anchetatorii i-au arătat fotografii cu agenţi ai Securităţii, somîndu-l să-i nominalizeze pe ofiţerii deconspiraţi americanilor. Între sutele de fotografii, Răceanu a recunoscut şi figura lui Dan Ghibernea. Acesta respinge categoric apartenenţa la vreun Serviciu Secret. El susţine că, din anii ’93-’94, ofiţerii serviciilor noastre de spionaj lucrau la vedere: „Potrivit unui acord cu NATO, noi nu mai aveam voie să spionăm pe zona aia. Nu cred că îşi permitea cineva să facă prostii“.
Pe de altă parte, în 2004, Institutul Român de Istorie Recentă a publicat o listă a ofiţerilor de Securitate, în care figurează şi numele lui Marcel Ghibernea: ca ofiţer DIE/CIE, sub acoperire diplomatică în Franţa şi Anglia. La sfîrşitul anilor ’70, Marcel Ghibernea era acreditat la UNESCO, în misiunea condusă de Valentin Lipatti - deconspirat de generalul Pacepa ca fiind ofiţer DIE. Al doilea administrator al TriGranit Development România e Halasz Janos Pal, monitorizat ani în şir de contraspionajul românesc. Născut la Cluj, Halasz a absolvit Academia de Studii Economice „Karl Marx“ din Budapesta. În intervalul ’83-’89, Halasz Janos e secretar I în reprezentanţa comercială din Bucureşti a Ungariei. Atunci, şeful rezidenţei maghiare de spionaj în ţara noastră era Ernö Rudas - devenit, ulterior, asociat cu premierul Tăriceanu în afaceri cu motociclete. În 2001, Halasz revine la Bucureşti, ca director al reprezentanţei ITD Hungary - agenţia guvernamentală ungară de promovare a investiţiilor şi comerţului exterior. În 2006, Halasz Janos Pal e numit administrator al TriGranit România. Între legăturile lui „Puiu“ Popoviciu se numără o serie de miliardari controversaţi cu care îşi petrece vacanţele la Monte Carlo: Cristian Burci, Radu Dimofte (vărul Irinei Schrotter), Dan Fischer, Cătălin Voloşeniuc. Acest „Puiu“ Popoviciu este naşul de cununie al lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Un vechi partener al cumnaţilor Popoviciu & Badea este Bogdan Bartolomeu, soţul Ilincăi Preoteasa (fiică de ministru comunist de Externe), prima soţie a lui Adrian Năstase. Bartolomeu şi Popoviciu au înfiinţat companii off-shore în perioada cît s-au aflat ca imigranţi în SUA. Popoviciu, Paszkany, Lloyd, Badea, Patriciu, Bartolomeu şi alte VIP s-au asociat cu premierul Tăriceanu în „Clubul Vinului“, o firmă exclusivistă de vinuri selecte. În martie 2000, grupările „TriGranit“ şi „Popoviciu-Badea“ îşi unesc interesele în TriGranit România SA. Compania trebuie să gestioneze proiectul „Esplanada“ (din centrul Capitalei) şi un complex de l ux pe Şoseaua Kiseleff (pe terenul Ştrandului Tineretului). Acţionar principal e off-shore-ul cipriot TriGranit Duna Land Ltd. Asociaţi cu TriGranit în noua firmă sînt Simon Bayley (manager în centrala TriGranit) şi Michael Peter Lloyd, Andrei Bejenaru şi Olimpia Neagu - oamenii magnatului Gabriel „Puiu“ Popoviciu şi ai cumnatului său, Nicolae Badea, preşedintele Dinamo.
Directori ajung două personaje-cheie: Michael Peter Lloyd şi Arpad Paszkany - patronul CFR Cluj şi reprezentant al TriGranit. Englezul Michael Lloyd e „creierul financiar“ al lui Popoviciu. Specialist în imobiliare şi jurisdicţii offshore, Lloyd a fost ofiţer în Rezerva Navală Regală. E în România din 1991. Pînă în 1993, a consiliat Agenţia Naţională de Privatizare (predecesoarea AVAS), iar între ’93-’95, Agenţia Română de Dezvoltare, din partea guvernului britanic. Potrivit declaraţiilor lui Lloyd, „TriGranit e un important dezvoltator în Europa. În 2000 au intrat în România şi, cum nu erau prea mulţi experţi imobiliari, m-au contactat, mai ales că ne ştiam de cînd lucram pentru Jones Lang LaSalle (consultanţă imobiliară)“.
După cinci ani (2005), viziunile diferite duc la separare, iar grupările îşi împart piaţa. Ruptura se oficializează în paradisul fiscal care este Amsterdam, capitala Olandei. Popoviciu preia TriGranit România (rebotezată Kiseleff Business Plaza), prin „compania-mamă“ a grupului său, Băneasa Development. Pe hîrtie, holdingul maghiar TriGranit îşi cedează acţiunile la preţul lor nominal (doar 2.550 lei) şi renunţă la ştrandul Tineretului de pe Kiseleff. Între timp, offshore-ul cipriot al TriGranit fusese înlocuit cu altul, olandez (TriGranit România Kiseleff BV). Pentru că traseul banilor lui Popoviciu trece tot prin Amsterdam, via Antilele Olandeze, miliardarul român e reprezentat în tranzacţie de Michael Peter Lloyd. În prezent, acesta e managerul Băneasa Investments - dezvoltatorul zonei comercial-rezidenţiale din nordul Capitalei. TriGranit va miza pe controversatul proiect „Esplanada“, prin TriGranit Development România .
Autor : ADEVĂRATUL SERVICIU ROMÂN DE INFORMAŢII

Vezi si
EVZ: De la oile tovarăşului Dincă la milioanele domnului Puiu
de Andrei Crăciun
Joi, 20 Martie 2008
EVZ a găsit în arhive date despre averea cu care a pornit în viaţă socrul milionarului Gabriel „Puiu“ Popoviciu: câteva oi. Partidul i-a dat restul. ION DINCĂ. Îl ştia întreaga Republică Socialistă Română. Era „alintat“ „Te-leagă“. Nu e greu de închipuit de ce nici pentru cei care n-au apucat „Epoca de Aur“. A „luptat“ pentru idealurile „clasei muncitoare“, fiind unul dintre pilonii regimului care a adus românilor o viaţă de privaţiuni. Ambele sale fiice locuiesc acum în Statele Unite ale Americii, ţara „duşmănoasă“ Republicii Socialiste România, unde a făcut „Te-leagă“ carieră. Drumul lui Ion Dincă în „partidul şi statul nostru“ a pornit de jos. De la talpa ţării. De la câteva animale în bătătura părintească. Gabriel „Puiu“ Popoviciu, discret milionar de tranziţie, e unul dintre cei doi gineri ai lui Dincă. Celălalt, Nicolae Badea, numărul unu de la echipa de fotbal Dinamo, e şi el multimilionar. În dolari, bani capitalişti.
Socrul a luptat pentru o societate egalitară şi abolirea proprietăţii individuale. Ginerii, în schimb, au sfidat ideologia tatălui socru, acumulând proprietăţi fabuloase. Dacă ar fi trăit în anii ’50, Puiu Popoviciu ar fi fost „duşman de clasă“ şi cu greu ar fi scăpat de furia unora ca „tata-socru“.„Ca copilu nimănui“ Dosarul lui Ion Dincă din arhivele Naţionale Române redă traiectoria lui „Te-leagă“ ca soldat devotat în armata PCR. Dosarul voluminos de peste 100 de pagini, curăţat de amănunte „compromiţătoare“, se termină brusc în anii ’70, când steaua lui Dincă era în plină ascensiune, ca şi proverbiala sa duritate.
Ion Dincă s-a născut în 1928, într-o comună dâmboviţeană, din părinţi plugari. Conform autobiografiei sale pentru partid, datate 1 aprilie 1948, micului Dincă nu i-a displăcut şcoala, însă necazurile de acasă l-au silit să abandoneze, după doar cinci clase primare. Pentru o vreme. „Tatăl meu fiind concentrat şi mai având încă două surori micuţe, mama lipsită de orice sprijin n’a putut să ne procure alimente pentru toţi m-a băgat băiat de prăvălie la comerciantul Marin Ilie din orăşelul Găeşti“. Aici a învăţat „Ionel“ ce înseamană „sclavia“ şi a prins ură pe „patroni“. „După doi ani sclavie - scrie Dincă într-o română aproximativă - pentru că nu aveam contract, lucram zi şi noapte ca copilu nimănui. În sfârşit vine toamna anului 1942, când mama primeşte prin luna Octomvrie o scrisoare dela un unchi“.
Unchiul i-a propus să-l dea pe „Ionel“ ucenic în întreprindere. La „Nitramonia“, în Făgăraş. Aici a deprins Dincă meseria de strungar. Strungar în fier. Tot aici s-a remarcat, printre colegi, datorită înclinaţiilor artistice! Colegii din fabrică îl elogiază în recomandările date Partidului, al cărui „fiu credincios“ Dincă a devenit începând cu ianuarie 1948 (în dosar, data înscrierii în Partidul Muncitoresc Român diferă, Dincă însuşi oscilând între 1947 şi 1948).
„Te-leagă“, un romantic
Ori tov. Dincă a suferit în anii târzii o transformare radicală, ori referinţele foştilor colegi de strung sunt scrise după dictare. Altfel, cu greu se poate crede că, la 20 de ani, viitorul „Te-leagă“ era un tânăr romantic, pasionat de frumos şi poezie. „Tovarăşul Dincă Ioan, este un element muncitor destoinic şi foarte supus“, scria, punând virgulă între subiect şi predicat, tovarăşul Frâncu Alex, „o referinţă pe care se poate conta“. Alt tov. din fabrică, I. Şerbănescu, întărea: „Despre tov. Dincă Ioan pot spune căci e un bun tovarăş, nu este beţiv nu are niciun viciu rău“. Însuşi Dincă scria în autobiografie: „Nu am vici“. Tov. Florescu remarca aplecările artistice ale lui Dincă: „E un talent rar pe tărâm cultural“.Ambiţiile lui erau mari şi „elementul supus“ a avut o evoluţie fulminantă. Partidul a avut grijă. L-a trimis pe Dincă la Academia Militară Politică „Gheorghe Gheorghiu Dej“. Aici i se observă aceeaşi fire „sensibilă şi predispusă spre meditaţie, fire de artist cu înclinaţii spre manifestările artistice“.
Despre averea sa, Dincă scria în autobiografie că are de la părinţi moştenire „una casă ţărănească cu 3 odăi, un ha pământ arabil, una vacă cu 2 viţei şi 3 oi“. Se pare că totuşi oile lui Dincă erau prea numeroase, pentru că la Subcomisia de Verificare devin „2- 3 oi“. În final, Comisia de Verificare a Partidului tranşează situaţia. Tov. Dincă avea de la părinţi „2 oi şi un miel“. Suficient de puţin pentru o origine cât se poate de sănătoasă. Odată primit în rândurile Armatei, succesul a venit uşor. Tov. Dincă a avut o singură cumpănă: din oportunism, n-a recunoscut că are un cumnat condamnat pentru că a intonat cântece legionare. Şi-a făcut însă o „autocritică constructivă“. Şi a fost iertat.
TRASEU
„Puiu“, fără oi, dar cu bani Treptele pe care a urcat Ion Dincă în goana carieristă sunt abrupte: consilier al lui Nicolae Ceauşescu pe probleme militare, prim-adjunct la Secţia Militară a CC, responsabil cu Internele, Departamentul Securităţii Statului, Justiţia şi Procuratura; membru supleant al CC al PCR; membru în CC; membru al CPEx; primar al Capitalei; viceprim-ministru; prim-viceprim-ministru.
În ’89 era de partea roşie a baricadei. A fost condamnat pentru participare la reprimarea Revoluţiei, dar eliberat cinci ani mai târziu din Penitenciarul Jilava. S-a redaptat, devenind consilier la firma lui Nicolae Badea. A murit într-o zi de marţi. 9 ianuarie 2007. Întrucât în Armată a urcat până la gradul de general a fost înmormântat cu salve de tun. O sfidare post-mortem pentru toate victimele comunismului.
Ginerele său, Gabriel „Puiu“ Popoviciu (soţul mezinei familiei Dincă - Doina, foto) se înscrie perfect în destinul „schimbător“ al rubedeniilor de nomenklaturişti, ajunse milionare în valută. Nu se poate estima exact câţi bani are cel căruia apropiaţii îi spun, timid-respectuos, „domnu’ Puiu“. Dar ori de câte ori mergeţi la IKEA sau mâncaţi la KFC, ori de câte ori călcaţi printr-o anumită zonă din Băneasa (1% din suprafaţa oraşului unde „tata-socru“ a fost primar), sunteţi pe terenul multimilionarului Popoviciu. O întrebare rămâne: ar mai fi avut acesta averea de astăzi dacă „Te-leagă“ n-ar fi fost atât de furios pe „burgheji“ în trecut?

Niciun comentariu:

Steag de luptă

Steag de luptă