sâmbătă, 24 ianuarie 2009

150 de ani de la Unirea Principatelor (Cuza-1859)


Astazi se implinesc 150 de ani de al Unirea Principatelor. Un eveniment foarte important care a constituit un notabil pas in formarea Romaniei Mari. Totul a inceput inca din 1848 (sau chiar mai devreme) cand domnitorul muntean Gheorghe Bibescu desfiinteaza vama de la Focsani. Ideea Unirii Moldovei şi a Ţării Româneşti, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după razboiul Crimeii (1853 - 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât şi pe plan internaţional. Situaţia externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei şi hegemonia politică a Franţei ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească.

Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei nationale, în cele două ţări şi în străinătate. Activitatea desfăşurată în emigraţie, îndeosebi în Franţa, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicaţii ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanşarea unei noi revoluţii europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franţei şi către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalităţi marcante ( Paul Bataillard, Edgar Quinet, Hippolyte Desprez).

În ţară, acţiunile unioniste s-au desfăşurat în noul context determinat de prevederile Conventiei de la Balta Liman, afirmându-se modalităţi variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iaşi şi la Bucureşti (1856); editarea unor organe de presă ca România Literară, Steaua Dunării (Iaşi), Românul (Bucureşti); venirea în patrie a unor revoluţionari paşoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

Insa, printre deciziile adoptate in Conventia de la Paris din 7/19 august 1858, care oferea românilor o unire incompleta, s-a gasit o portita pe care stramosii nostrii au folosit-o pentru infaptuirea evenimentului de acum un secol si jumatate. Aceasta portita prevedea alagerea a cate un domn in fiecare principat, insa nu mentiona faptul ca acestia sa fie diferiti. Asa ca românii l-au ales in 5 ianuarie 1859 in Moldova, iar mai apoi in 24 ianuarie 1859 in Ţara Românească pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Se stie ca si masoneria a a vut un rol in aceasta unire, chiar A.I. Cuza fiind el insusi mason. Lucrul acesta se poate deduce din faptul ca decoratiunile din acea vreme aveau insemnul masonic. Insa din pacate, in 1866 acesta a fost presat sa abdice chiar de catre masoni, din cauza, in sepcial, a nepotrivirilor ideologice.

Deşi Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, şirul de reforme iniţiate de acesta şi venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de Hohenzollern - Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Frantei cât şi cel al Prusiei a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România. NU inteleg de ce trebuia adus un domn strain? De ce? Sunt multe multe motive ...

Fragmente de pe : wikipedia.org

Si asa s-a dansat si cantat Hora Unirii de atunci pan' acu. Si de acu' incolo.

Niciun comentariu:

Steag de luptă

Steag de luptă