joi, 4 decembrie 2008

Petre Ţuţea - "un român absolut"


Oricat de mult am vrut sa-l categorisim pe Petre Ţuţea drept un geniu al secolului XX, lucrul acesta devine imposibil tocmai din spusele dansului: "In fata lui Dumnezeu nu exista genii, Dumnezeu lucreaza nu cu genii, ci cu oameni". Asadar Petre Ţuţea a fost un om extraordinar, un filosof de exceptie, "un român absolut".
Prin dialogurile sale filosofice cu diferiti reprezentanti ai unor publicatii, sau cu simpli studenti, Petre Ţuţea ne reda acea satisfactie (de care multi au mare nevoie in zilele noastre) ca apartinem unui neam glorios, curajos si crestin. "E atat de viguros neamulasta al nostru, ca nu ma indoiesc ca virtutile il scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui imi da argumente in sprijinul credintei mele ca poporul roman nu poate fi infrant."
Desi a stat 13 ani intemnitat in timpul comunismului, a avut puterea, apoi, sa povesteasca si sa ne faca pe noi, cei de azi, ca România nu are numai prosti, urati, zgarciti si hoti. România este tara care a rezistat marilor imperii ale lumii (Otoman, Austro-Ungar, Sovietic), tara care a fost "protejata" de Dumnezeu. "Daca mi-ar fi spus cineva in cei 13 ani de puscarie ca voi fi televizat, as fi ras. Acolo ma asteptam sa mor dupa obiceiul din vremea accea: fie dus cu caruta de gunoi a puscariei, fie aruncat intr-o groapa comuna. Cand am scapat din ce-am scapat nu se mai poate sa fie vorba de destin. Eu n-am destin. M-a protejat Dumnezeu."
Imensa lui dragoste fata de poporul român o marturiseste de nenumarate ori, insa in ultima parte a cartii "Între Dumnezeu si neamul meu", aceasta dragoste ia proportii uriase. In ultimele clipe ale vietii lui nu se gandea decat la neamul in care a luat fiinta si la Dumnezeu: "Eu pentru poporul român ma las impuscat acum, la zis, acolo... Daca e nevoie pentru poporul român ma las impuscat cand vrea el. Mai mult nu pot sa ofer poporului român, decat viata mea. Am cerut sa mor pe front si un dobitoc, nu stiu cum il cheama, a spus ca n-am onoare, fiindca am fost un om de dreapta." Daca am intreba acum pe unul dintre toti cei care apartin neamului românesc daca s-ar lasa impuscat pentru România, sunt sigur ca ar raspunde astfel: "Dar România ce a facut pentru mine ca sa ma impusc eu pentru ea?" Dar raspund eu acum. Pentru acest om "nerealizat", cum se autocaracterizeaza filosoful român, ce a facut statul comunist? L-a inchis pentru 13 ani... Si totusi, raportandu-se la Poporul Român, si nu la stat, el spune: "Sunt nimic fata de Poporul Român". Cum ne putem noi simti români in raport cu acest "român absolut" care este Ţuţea?
Ne lipseste enorm acum Petre Ţuţea. Nu este nimeni care sa ne invete sa iubim Poporul Român, asa cum a facut+o el, cum au facut+o altii. In temnita de la Aiud, el spune: "... daca murim nici in lanturi si in haine vargate, nu noi facem cinste Poporului Român, ci Poporul Român ne-a facut noua onoarea sa murim pentru el."
De multe ori Petre Ţuţea a fost comparat cu Socrate, dar insusi marele ganditor român respingea asemanarea aceasta. Socrate "cauta un zeu", Petre Ţuţea nu-l mai cauta. Il stie. si se pune sub binecuvantarea Lui. In plus, as zice eu, Socrate nu a fost român.
Desi a fost fosrte bun prieten al lui Emil Cioran, Ţuţea nu a ezitat niciodata sa il contrazica in privinta pozitiei religioase, catalogand opera acestuia "Pe culmile disperarii" drept "o bazaconie". Intr-un interviu, marele filosof român a fost intrebat ce ar trebui românii sa invete de la Emil Cioran, Mircea Eliade, cei care au ajuns nume de larga sonoritate in lume, la care Petre Ţuţea a raspuns: "Un singur lucru trebuie sa invete: sa nu practice fata de Poporul Român patosul aristocratic al distantei. Sa faca judecati de valoare asupra lui raportand la popoarele mari istorice si intrand intr-o melancolie fara iesire. Prima conditie a unui român e sa creada ca Poporul Român este. Ce face Poporul Român e mai putin important decat ca Poporul Român este!" Suntem noi capabili sa intelegem si sa tinem cont de sfatul lui?
Petre Ţuţea s-a stins din viata in ziua de 3 decembrie 1991, tocmai cand era intervievat de un grup de reporteri, iar ulrimele sale cuvinte au fost: "Doamne Iisuse Hristoase, ai mila de mine!".
Ii vom repeta zicerile acestui mare intelept, ne vom mandri de faptul ca a existat aici, in lumea aceasta a noastra, dar, in fine, vom uitat tot mai multe amanunte ale trecerii sale pamantene pentru a ramane, intr-un tarziu, cu intelegerea acelui duh miraculor care face sa rasara, pe acest pamant al nostru, oameni ca Petre Ţuţea. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa mai apara astfel de minti luminate, pentru ca "fara Dumnezeu omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri, si merge spre nicaieri".

Aceasta frumoasa creatie despre maestrul Petre Ţuţea a fost scrisa de Simona Huţuţuc, o buna colega si prietena.

Un comentariu:

simona spunea...

Mersiii:*

Steag de luptă

Steag de luptă