marți, 2 decembrie 2008

73 de ani de la nasterea lui Nicolae Labiş


Nicolae Labiş, un tanar poet român, care a trait pana in 1956. Acesta a murit foarte tanar, la varsta de 21 de ani, din cauza implicatiilor sale pe plan politic si la adresa politicii duse in acele vremuri. Daca se observa ca ai ceva de spus, ti se taia firul, uneori bagandu-te la inchisoare, alteori chiar omorandu-te. Din pacate asemenea evenimente au avut loc de-a lungul istoriei românilor, chiar si in zilele noastre, iar tot timpul au picat victime, oameni importanti ai culturii românesti.


Acum cate ceva despre viata acestui mare tanar:

Fiu de învăţători (Eugen şi Ana-Profira), Nicolae Labiş învaţă să citească pe la 5 ani, de la elevii mamei sale. Între primele lecturi ale sale se numără "Capra cu trei iezi" a lui Ion Creangă. De asemenea, începe să şi deseneze.

Şcoala primară o începe în satul natal (în clasa mamei sale); apoi, din cauza celui de-al doilea raboi mondial, o continuă în refugiu, în comuna Mihăileşti, satul Văcarea (lânga Campulung-Muscel), unde va urma clasa a III-a, obţinând numai note de 9 şi 10. Colegii de atunci îşi amintesc că scria poezii şi scenete şi îi plăcea să apară în public ca recitator. În mai 1945, familia se întoarce acasă şi se stabileşte la Mălini. Compunea poezii şi poveşti încă din copilărie, iar debutul publicistic are loc la nici 15 ani, în ziarul Zori noi - Suceava (1950) şi Viaţa Românească (1951). A urmat liceul "Nicu Gane" Falticeni (1947 - 1951), continuat la Iaşi.

Urmează apoi cursurile Şcolii de literatură "Mihai Eminescu" din Bucureşti. După absolvirea ei devine redactor la Contemporanul, apoi la Gazeta literară. În 1954 frecventează timp de un semestru Facultatea de Filologie din Bucureşti.

Debutul editorial aduce un suflu nou poetic şi o speranţă de mare bard in (1956 ii apare volumul Primele iubiri). Pregăteşte pentru tipar volumul Lupta cu inerţia (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet.

Vizitase "Capşa", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, s-a dezechilibrat, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a căzut cu capul pe caldarâm. Măduva spinării îi era secţionată (practic era decapitat, trupul paralizat). La spital mai era conştient, dar chirurgii nu l-au putut salva. Asa suna povestea stiuta azi de toti. Unii contemporani sau martori oculari susţin ca ar fi putut fi vorba de un asasinat politic. Poemul Moartea căprioarei, inspirat de un eveniment real, l-a facut celebru în rândul mai multor generaţii de adolescenţi. Criticul Eugen Simion l-a supranumit, folosind o metaforă din basme, "buzduganul unei generaţii" căci debutul său avea să anunţe generaţia lui Nichita Stanescu cunoscută sub numele generaţia şaizecistă.

Niciun comentariu:

Steag de luptă

Steag de luptă